Voluptatea cu care spui "asta-i tara lui Papura-Voda!", atunci cand lucrurile ies din matca lor de ordine, de normalitate. Cand stai la rand sa platesti impozitul, dupa ce te-ai invoit de la lucru', stresat ca trebuie sa ajungi inapoi la timp si afli brusc ca a "picat" programul si ori mai astepti, ori vii alta data. Cand afli de-o lege noua care pare sa fi ramas la stadiul de proiect, de schita, atatea lacune are, atat e de cu susu-n jos... si totusi nu, afli ca a fost publicata in Monitorul Oficial si incepi sa ii simti consecintele pe pielea ta. Cand ti se spune ca desi n-ai lucrat o vreme si neavand asigurare de sanatate, ai tot amanat sa mergi la doctor, tot trebuie sa achiti asigurarea, retroactiv. Singura asigurare probabil platita retroactiv, pentru un risc pe care nu si l-au asumat.
Si cand spui cu naduf "asta-i tara lui Papura-Voda!", ai satisfactia ca se gasesc cativa pe langa tine care sa te aprobe, o spui in asentimentul celor din jurul tau, care incep si ei sa vocifereze.Suntem solidari in statul la coada, reflex mostenit din comunism. Nemultumirea comuna din fata ghiseului. O revolutie in miniatura. Dar nimeni nu se gandeste la schimbare, altfel, cine stie unde am fi ajuns. E doar ciuda (un fel de "'tu-i mama ei de ne-trebnicie romaneasca!", cum spune Liiceanu, citandu-l pe Noica) si-un fel de resemnare (despre resemnarea asta o sa scriu candva). Suntem solidari in resemnare si frustrari.
Momentul cand sentimentul apartenentei la un popor ajunge sa insemne mai ales o solidaritate in frustrari. Impartim frustrarile, cum am imparti o bucata de paine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu